ajutaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AJUTÁJ, ajutaje, s. n. (
Tehn.) Tub scurt, executat astfel încât scurgerea fluidelor să se producă în fiecare secțiune la presiunile sau la vitezele dorite; duză (
1). – Din
fr. ajoutage.ajutaj (Dicționar de neologisme, 1986)AJUTÁJ s.n. Tub adaptat la deschizătura de scurgere a unor fluide, pentru a regla debitul. [< fr.
ajoutage].
ajutaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)AJUTÁJ s. n. tub scurt și îngust, adaptat la deschizătura de curgere a unor fluide, pentru a regla debitul; duză (1). (< fr.
ajutage)
ajutaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AJUTÁJ, ajutaje, s. n. Deschizătură ai cărei pereți sunt astfel construiți ca să facă să se scurgă fluidele la anumite presiuni sau viteze. –
Fr. ajoutage.ajutaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ajutáj (tub, duză)
s. n.,
pl. ajutájeajutaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AJUTÁJ, ajutaje, s. n. (
Tehn.) Tub scurt, executat astfel încât curgerea fluidelor să se producă în fiecare secțiune la presiunile sau la vitezele dorite; duză (
1). — Din
fr. ajoutage.