ajuta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AJUTÁ, ajút, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊
Expr. (
Tranz.)
A-l ajuta (pe cineva)
puterea (sau
capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. ◊
Expr. (
Absol.)
Doamne-ajută =
a) formulă de invocare a divinității, folosită la începutul unei acțiuni;
b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor;
c) (substantivat,
ir.) lovitură.
(Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦
Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor.
2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. –
Lat. adjutare.