ajur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AJÚR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură; rărituri cu scop decorativ de-a lungul unei țesături.
2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării.
3. (
Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din
fr. ajour.ajur (Dicționar de neologisme, 1986)AJÚR s.n. 1. Broderie artistică pe pânză, constând din spații rărite obținute prin scoaterea unor fire. ♦ Rărituri de-a lungul unei țesături, produse în timpul țesutului.
2. (
Arhit.) Ornament cu perforații, care permite pătrunderea luminii. ♦ Ornament format din găuri practicate într-o placă de metal ori în pereții unui vas de lut. [Pl.
-ruri. / < fr.
ajour].
ajur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ajúr, adv. – Cu broderie, cu găurele.
Fr. à jour. –
Der. ajur, s. n.;
ajura, vb. (a broda).
ajur (Marele dicționar de neologisme, 2000)AJÚR s. n. 1. broderie artistică pe pânză, din spații rărite. ◊ rărituri de-a lungul unei țesături. 2. ornament cu perforații. (< fr.
ajour)
ajur (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AJÚR, ajururi, s. n. Broderie artistică pe o țesătură din care s-au scos anumite fire. ♦ Rărituri în lungimea (și în lățimea) unei țesături, produse în timpul țesutului sau, la tricouri, printr-un sistem de legare pe sărite a firelor. –
Fr. ajour.ajur (Dicționaru limbii românești, 1939)*ajúr n., pl.
urĭ (fr.
ajour, de la
jour, zi, lumină). Ceabac:
batistă cu ajur saŭ cu ajururĭ.ajur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ajúr s. n.,
pl. ajúruriajur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ajur adv. străvăzător, cu mici găurele:
danteluțe lucrate ajur AL. (= fr.
à jour).
ajur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AJÚR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură.
2. Tricou cu găurele obținute în timpul tricotării.
3. (
Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. – Din
fr. ajour.