ajurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. –
V. ajura.ajurat (Dicționaru limbii românești, 1939)*ajurát, -ă adj. (fr.
ajouré). Cu ajururĭ, cu ceabace:
batistă ajurată.ajurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. —
V. ajura.