ajura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AJURÁ, ajurez, vb. I.
Tranz. A face ajur. – Din
fr. ajourer.ajura (Dicționar de neologisme, 1986)AJURÁ vb. I. tr. A face un ajur. [< fr.
ajourer].
ajura (Marele dicționar de neologisme, 2000)AJURÁ vb. tr. a executa un ajur. (< fr.
ajourer)
ajura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AJURÁ, ajurez, vb. I.
Tranz. A face ajur. –
Fr. ajourer.ajura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ajurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ajureázăajura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AJURÁ, ajurez, vb. I.
Tranz. A face ajur. – Din
fr. ajourer.