aiureală - explicat in DEX

aiureală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. [Pr.: a-iu-] – Aiuri + suf. -eală.

aiureală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. Delir; vorbire lipsită de sens; absurditate. – Din aiuri + suf. -eală.

aiureală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aiureálă (fam.) s. f., g.-d. art. aiurélii; pl. aiuréli

aiureală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aiureală f. delir.

aiureală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. — Aiuri + suf. eală.

aĭureală (Dicționaru limbii românești, 1939)
aĭureálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a aĭura.