aiuri - explicat in DEX

aiuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AIURÍ vb. IV. v. aiura.

aiuri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aiurí (a ~) (a zăpăci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aiurésc, imperf. 3 sg. aiureá; conj. prez. 3 să aiureáscă

aiuri (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AIURÍ vb. IV. v. aiura.

aiuri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AIURÍ vb. IV v. aiura.

aiurì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aiurì v. 1. a vorbi într´aiurea, a visa deștept; 2. fig. a rătăci: prin frunze aiurează șoptirile-i alene EM.