aheean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. [
Pr.:
-he-ean] – Din
fr. achéen.aheean (Marele dicționar de neologisme, 2000)AHEEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Ahaia (Peloponez). ◊ (s. n.) vechi dialect vorbit de aheeni. (< fr.
achéen)
aheean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aheeán (-he-ean) adj. m.,
pl. aheéni (-he-eni); f. aheeánă, pl. aheéneaheean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AHEEÁN, -Ă, aheeni, -e, adj. Care aparține aheilor, privitor la ahei. — Din
fr. achéen.