ahei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană așezată la începutul mileniului al doilea î.Hr. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci.
2. Denumirea generală a vechilor triburi grecești la Homer. –
Cf. Ahaia (
n. pr.).
ahei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană stabilită la începutul
milen. II
î. H. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci.
2. Denumire generală a vechilor triburi grecești la Homer. —
Cf. n. pr. Ahaia.