ah - explicat in DEX

ah (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AH interj. 1. Strigăt pricinuit de o durere fizică. 2. A² (1).

ah (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ah, interj. – Indică durere, chin. – Var. ahá, interj. (arată satisfacția); ahó (var. ho), interj. (arată dorința de a face să se oprească; mai ales cu privire la boi). – Mr. ah(a). Creație expresivă; cf. explicația sa, incompletă și incorectă, la Carstensen 20-4. Pentru aho, cu var. sa, cf. ven. ao, sp. jo. – Der. aht, s. n. (oftat), a cărui formație pare a fi influențată de ngr. ἄχτι; ahtiare, s. f. (jinduire; lăcomie, aviditate), format pe baza inf. unui vb. care nu s-a folosit niciodată, ca și cuvîntul următor; ahtiat, adj. (avid, lacom), pe care Roesler 588 îl derivă greșit de la tc. ihtiay „nevoie”.

ah (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AH interj. 1. Strigăt pricinuit de o durere fizică. 2. Exclamație care trădează sentimente puternice, ca: teamă, părere de rău, milă, deznădejde; mulțumire, admirație, dragoste; ciudă.

ah (Dicționaru limbii românești, 1939)
ah! interj. de durere saŭ mirare.

ah (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ah¹ interj.

ah (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ah² s. n., pl. áhuri

ah (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ah ! int. exprimă durere și suferință.

ah (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AH interj. A². — Onomatopee.