agudă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AGÚDĂ,agude, s. f. (Reg.) Dudă. – Din sl. agoda.
agudă(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AGÚDĂ,agude, s. f. (Reg.) Dudă. – Slav (v. sl. agoda).
agudă(Dicționaru limbii românești, 1939) agúdă f., pl. e (vsl. agoda și ĭagoda, bg. rus. ĭágoda. Bern. 1,25). Est.Dudă. – În Ban. Olt. ĭágodă (după sîrb.).
agudă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) agúdă (reg.) s. f., g.-d. art. agúdei; pl. agúde
agudă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AGÚDĂ,agude, s. f. (Reg.) Dudă. — Din sl. agoda.