agru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ágru (-re), s. n. – Ogor. –
Mr.,
megl. agru. Lat. ăgrum, acuz. de la
ăger (Pușcariu 38; Candrea -Dens., 21; REW 276; DAR;
cf. Cortés, 125). Păstrat în
Trans. După ce a dispărut din uzul general, a fost reînviat de
neol. identic, reprezentat de numeroase forme
der. și compuse:
agrar, agricol, agricultură, agronomie etc.
agru (Dicționaru limbii românești, 1939)ágru n., pl.
e (lat.
ăger, agri, vgr.
agrós, scr.
agra-s, got.
akr-s, germ.
acker. V.
agrar, agricol).
Vechĭ Ogor.