agud (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGÚD, aguzi, s. m. (
Reg.) Dud. – Din
agudă.agud (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)agúd (agúzi), s. m. – Dud (Morus nigra, morus blanca).
Sl. *
agoda (Hasdeu 534; DAR), a cărui existență se deduce din forma
rom., și din
sb. jagoda „fragă”. –
Der. agudă, s. f. (dudă).
agud (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGÚD, aguzi, s. m. (
Reg.) Dud. – Din
agudă.agud (Dicționaru limbii românești, 1939)agúd m. (d.
agúdă).
Est. Dud. – În Ban. Olt.
ĭágod (după sîrb.).
agud (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agúd (
reg.)
s. m.,
pl. agúziagud (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agud m. numele moldovenesc al dudului. [Slav. AGOD].
agud (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGÚD, aguzi, s. m. (
Reg.) Dud. — Din
agudă.