agrozootehnie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGROZOOTEHNÍE s. f. Tehnica cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice; agrozootehnică (
1). [
Pr.:
-zo-o-] –
Agro- +
zootehnie.agrozootehnie (Dicționar de neologisme, 1986)AGROZOOTEHNÍE s.f. Agrozootehnică. [< fr.
agrozootechnie].
agrozootehnie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGROZOOTEHNÍE s. f. tehnică a cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor; agrozootehnică. (< fr.
agrozootechnie)
agrozootehnie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agrozootehníe (a-gro-) s. f.,
art. agrozootehnía, g.-d. agrozootehníi, art. agrozootehníeiagrozootehnie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGROZOOTEHNÍE s. f. Tehnica cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice; agrozootehnică (1). —
Agro- + zootehnie.