agresor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și
f.,
adj. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârșește o agresiune. – Din
fr. agresseur, lat. aggressor.agresor (Dicționar de neologisme, 1986)AGRESÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care atacă fără a fi provocat; organizator sau făptuitor al unei agresiuni armate. [Cf. fr.
agresseur, it.
aggressore, lat.
aggressor].
agresor (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGRESÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care săvârșește o agresiune. (< fr.
agresseur, lat.
aggressor)
agresor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și
f. Cel care organizează sau săvârșește o agresiune. –
Fr. agresseur (
lat. lit. aggressor, -oris).
agresor (Dicționaru limbii românești, 1939)*agresór, -oáre adj. (lat.
aggressor). Care atacă întîĭ.
agresor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agresór (a-gre-) adj. m.,
s. m.,
pl. agresóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. agresoáreagresor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agresor m. cel ce atacă mai întâi.
agresor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și
f. adj. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârșește o agresiune. — Din
fr. agresseur, lat. aggressor.