agresiv - explicat in DEX

agresiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif.

agresiv (Dicționar de neologisme, 1986)
AGRESÍV, -Ă adj. Care atacă neprovocat, care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil, certăreț. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care vine în contact. [Cf. fr. agressif, it. aggressivo].

agresiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AGRESÍV, -Ă adj. 1. care săvârșește o agresiune; provocator; irascibil. 2. (despre substanțe) care atacă chimic corpurile. (< fr. agressif)

agresiv (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă fără provocare; fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Fr. agressif.

agresiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*agresív, -ă adj. (d. lat. aggressus cu sufixu -iv; fr. agressif). Care are caracter de agresiune: vorbe agresive. Adv. În mod agresiv.

agresiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
agresív (a-gre-) adj. m., pl. agresívi; f. agresívă, pl. agresíve

agresiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
agresiv a. care are caracterul unei agresiuni: vorbe agresive.

agresiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanțe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. — Din fr. agressif.