agrest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGRÉST, -Ă, agrești, -ste, adj. (Rar) Câmpenesc, rustic. ♦ Grosolan. – Din
lat. agrestis, fr. agreste.agrest (Dicționar de neologisme, 1986)AGRÉST, -Ă adj. Câmpenesc, rustic. ♦ Grosolan. [< lat.
agrestis, cf. fr., it.
agreste].
agrest (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGRÉST, -Ă adj. 1. câmpenesc, rustic. 2. grosolan. (< lat.
agrestis, fr.
agreste)
agrest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agrést (
livr.)
(a-grest) adj. m.,
pl. agréști; f. agréstă, pl. agrésteagrest (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agrest a.
1. câmpenesc:
stil agrest; 2. grosolan, sălbatec:
fire agrestă.agrest (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGRÉST, -Ă, agrești, -ste, adj. (
Livr.) Câmpenesc, rustic. ♦ Grosolan. —
Din lat. agrestis, fr. agreste.