agresivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGRESIVITÁTE, agresivități, s. f. Însușirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. ♦ Însușire a unor agenți patogeni de a ataca mai multe plante. – Din
fr. agressivité.agresivitate (Dicționar de neologisme, 1986)AGRESIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi agresiv. ♦ Însușire a unor agenți patogeni de a ataca mai multe specii de plante. ♦ Proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcțiile. [Cf. fr.
agressivité].
agresivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGRESIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi agresiv. 2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ. ◊ însușire a unor agenți patogeni de a ataca plantele. ◊ ostilitate a animalelor. 3. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcțiile, de a produce degradarea solului. (< fr.
agressivité)
agresivitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGRESIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi agresiv. – După
fr. agressivité.agresivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agresivitáte (a-gre-) s. f.,
g.-d. art. agresivitắții; pl. agresivitắțiagresivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGRESIVITÁTE, agresivități, s. f. Însușirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. ♦ Însușire a unor agenți patogeni de a ataca organismul animal sau vegetal. — Din
fr. agressivité.