agregație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGREGÁȚIE s. f. Agregare. – Din
fr. agrégation, lat. aggregatio.agregație (Dicționar de neologisme, 1986)AGREGÁȚIE s.f. (
Rar) Agregare. [Var.
agregațiune s.f. / cf. fr.
agrégation, lat.
aggregatio].
agregație (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGREGÁȚIE s. f. 1. agregare. 2. (în unele țări) concurs pentru postul de profesor agregat. (< fr.
agrégation, lat.
aggregatio)
agregație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGREGÁȚIE s. f. Agregare. –
Fr. agrégation (
lat. lit. aggregatio, -onis).
agregație (Dicționaru limbii românești, 1939)*agregațíe f. (d.
agregat).
Fam. Calitatea de agregat, Catedra de agregat.
agregație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agregáție (a-gre-, -ți-e) s. f.,
art. agregáția (-ți-a), g.-d. agregáții, art. agregáțieiagregație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGREGÁȚIE s. f. Agregare. — Din
fr. agrégation, lat. aggregatio.