ageri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGERÍ, ageresc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din
ager.ageri (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGERÍ, ageresc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din
ager.ageri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agerí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. agerésc, imperf. 3
sg. agereá; conj. prez. 3
să agereáscăagerì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agerì v. a face ager (și
fig.).