agentură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGENTÚRĂ, agenturi, s. f. 1. Casă de afaceri, în țările capitaliste, condusă de un agent (
1); totalitatea afacerilor efectuate de o astfel de casă; agenție.
2. Grupare aflată în slujba intereselor unui stat străin sau a unor cercuri financiare ori politice străine, care întreprinde acțiuni de spionaj și urmărește subordonarea economico-politică a statului în care acționează. – Din
germ. Agentur.