afâna - explicat in DEX

afâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

afâna (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
afâna, afânez v. t. a bate, a lovi

afâna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare.

afâna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză

afâna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. — Din lat. *affenare.

afânà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
afânà v. a rări, a face rar sau mai puțin compact. [Lit. a rări ca fânul din claie].