afrontare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFRONTÁRE s. f. (
Med.) Apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare a acesteia. [
Var.:
afruntáre s. f.] –
Cf. afrunta.afrontare (Dicționar de neologisme, 1986)AFRONTÁRE s.f. Acțiunea de a afronta și rezultatul ei. [<
afronta].
afrontare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afrontáre (a-fron-) s. f., g.-d. art.
afrontắrii