afronta - explicat in DEX

afronta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFRONTÁ, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afrónt. – Var.: afruntá vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).

afronta (Dicționar de neologisme, 1986)
AFRONTÁ vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].

afronta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afrontá (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afronteáză

afronta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFRONTÁ vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter)