afrunta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFRUNTÁ, vb. I.
v. afronta.afrunta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFRUNTÁ, afrúnt, vb. I.
Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. –
Fr. affronter (după
înfrunta).