afișa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFIȘÁ, afișez, vb. I.
Tranz. 1. A expune, a lipi un afiș.
2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine, a face paradă de... ♦
Refl. (
Fam.) A apărea (în societate) în tovărășia cuiva (în mod ostentativ). – Din
fr. afficher.afișa (Dicționar de neologisme, 1986)AFIȘÁ vb. I. tr. 1. A lipi un afiș. ♦ A fi adus la cunoștința tuturor (printr-un afiș).
2. (
Fig.) A manifesta ostentativ o anumită atitudine; a ostenta, a se face remarcat dinadins. ♦
refl. A apărea, a se găsi în tovărășia cuiva pentru a produce senzație. [P.i. 3,6
-șează, 4
-șăm, ger.
-șând. / < fr.
afficher].
afișa (Marele dicționar de neologisme, 2000)AFIȘÁ vb. I. tr. 1. a lipi un afiș. 2. (fig.) a manifesta ostentativ o anumită atitudine. 3. a vizualiza o mărime măsurată sau rezultatul unui calcul. II. refl. a apărea în tovărășia cuiva. (< fr.
afficher)
afișa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFIȘÁ, afișez, vb. I.
Tranz. 1. A expune undeva un afiș, pentru a fi văzut de toți.
2. Fig. A manifesta în mod ostentativ o anumită atitudine. ♦
Refl. A apărea în tovărășia cuiva cu intenția de a produce efect. –
Fr. afficher.afișa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afișá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
afișeáză, 1
pl. afișắm; conj. prez. 3
să afișéze; ger. afișấndafișà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afișà v.
1. a pune, a lipi un afiș;
2. fig. a face paradă de;
3. a se pune în evidență (in sens rău).