aferim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFERÍM interj. (Turcism
înv.) Foarte bine, bravo! – Din
tc. aferim.aferim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aferím, interj. – Bravo, foarte bine! –
Mr. aferim, megl. aferon. Tc. aferim, din
per. āfarῑn (Roesler 588; Șeineanu, II, 9; Lokotsch 23);
cf. alb. afërim, bg. aferim.aferim (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFERÍM interj. (Turcism
înv.) Bine! bravo! perfect! admirabil! –
Tc. aferim.aferim (Dicționaru limbii românești, 1939)aferim! interj. (turc.
aferim, d. pers.
aferin).
Iron. Bravo, halal:
aferim viteaz, viteazule!aferim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aferím (
înv.)
interj.aferim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aferim ! int.
1. (în sens bun) bravo ! prea bine!
aferim ! frate Ghemiș, bine făcuși că veniși ! POP.;
2. (ironic) pentru fapte sau vorbe cari merită dezaprobare:
ei, aferim, fătu meu !... primește blagoslovenia mea AL. ║ n. bravo, în sens de aprobare:
dascălul doborît sub grindina laudelor și a aferimelor NEGR. [Turc. AFERIM].
aferim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFERÍM interj. (
Înv.) Foarte bine, bravo! — Din
tc. aferim.