afierosi - explicat in DEX

afierosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afieróno (aor. afiérosa).

afierosi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
afierosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A consacra, a dedica. – 2. a cheltui, a risipi. – Mr. afierusire. Ngr. ἀφιερώνω, aorist ἀφιέρωσα „a dedica” (Gáldi 140). Sensul 2, pe care DAR îl interpretează ca fiind ironic, pare mai curînd o evoluție normală, bazată pe un sens „a consacra nejustificat”.

afierosi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Ngr. afierono (aor. afierosa).

afierosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă

afierosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] — Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns).

afierosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
afierosì v. 1. a sfinți, a închina (un ce sacru sau profan); 2. fam. a risipi: să-mi afierosească averea AL. [Gr. mod.; sensul 2 se rapoartă la întrebuințarea profană a cuvintelor sacre].