afipt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFÍPT, afipte, s. n. (
Înv.) Afiș. – Din
afige (ieșit din uz „a afișa” <
lat., după
înfipt).
afipt (Dicționar de argou al limbii române, 2007)afipt, afipte s. n. sentință de condamnare
afipt (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFÍPT, afipte, s. n. (
Pop.) Afiș, anunț. – Din
afige (ieșit din uz; după
înfipt).
afipt (Dicționaru limbii românești, 1939)*afípt n., pl.
e (după fr.
affiche și acomodat după part. luĭ
înfig). Afiș.
afipt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFÍPT, afipte, s. n. (
Înv.) Afiș. — Din
afige (ieșit din uz „a afișa” <
lat., după
înfipt).