afinitate - explicat in DEX

afinitate (Dicționar de neologisme, 1986)
AFINITÁTE s.f. 1. Potrivire, asemănare, apropiere (fizică sau morală). 2. Proprietate a substanțelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Înrudire prin alianță. [Cf. fr. affinité, lat. affinitas – înrudire prin alianță].

afinitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFINITÁTE s. f. 1. potrivire, asemănare, apropiere. 2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele. 3. (jur.) înrudire prin alianță. (< fr. affinité, lat. affinitas)

afinitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații care îi apropie. 2. Proprietate a substanțelor de a intra unele cu altele în combinații chimice. 3. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Fr. affinité (lat. lit. affinitas, -atis).

afinitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis.

afinitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*afinitáte f. (lat. affínitas, -átis). Înrudire, relațiune: e afinitate între muzică și pictură. Chim. Tendența [!] corpurilor de a se uni: cărbunele are multă afinitate pentru oxigen.

afinitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afinitáte s. f., g.-d. art. afinitắții; pl. afinitắți

afinitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
afinitate f. 1. rudenie prin alianță, înrudire; 2. asemănare fizică: există afinitate între tigru și pisică; 3. fig. asemănare morală; 4. Chim. tendența unor corpuri de a se împreuna: oxigenul are afinitate pentru fier.