afiniș - explicat in DEX

afiniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini¹; afinet. – Afin¹ + suf. -iș.

afiniș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit cu afini. – Din afin¹ + suf. -iș.

afiniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afiníș s. n., pl. afiníșuri

afiniș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Afiniș (Munții) m. o ramură a Biharului care se prelungește până la Cluj.

afiniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini¹; afinet. — Afin¹ + suf. -iș.