afif - explicat in DEX

afif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban, lefter – Din tc. hafif „ușor, sprinten”.

afif (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
afíf, adj. – Lefter, fără bani. Tc. hafif „ușor”, din arab. hafῑf (DAR; Lokotsch 773). Tc. afif „cast”, propus de Roesler 588 și Șeineanu, II, 9 pare a fi același cuvînt.

afif (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
afif, -ă, afifi, -e adj. lipsit de bani, lefter

afif (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFÍF adj. invar. (Reg.) Lipsit de bani; lefter – Tc. afif „ușor, sprinten”.

afif (Dicționaru limbii românești, 1939)
afíf adj. fix (turc. [d. ar.] hafif, ușor. V. ififliŭ). Mold. Fam. Fără banĭ, ififliŭ: a rămînea afif.

afif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afíf (reg.) adj. m., pl. afífi; f. afífă, pl. afífe

afif (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
afif adv. Mold. pop. (ironic) sărac, făr´o para; tufă în pungă, tufă în buzunar, afif ! AL. [Turc. HAFIF, ușor, sprinten, de unde ușurel la pungă].

afif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFÍF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. — Din tc. hafif „ușor, sprinten”.