afierosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (
Înv.)
1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc.
2. Refl. A se dedica, a se consacra. [
Pr.:
-fi-e-] – Din
ngr. afieróno (
aor. afiérosa).
afierosi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)afierosí (-sésc, -ít), vb. –
1. A consacra, a dedica. –
2. a cheltui, a risipi. –
Mr. afierusire. Ngr. ἀφιερώνω, aorist ἀφιέρωσα „a dedica” (Gáldi 140). Sensul 2, pe care DAR îl interpretează ca fiind ironic, pare mai curînd o evoluție normală, bazată pe un sens „a consacra nejustificat”.
afierosi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (
Înv.)
1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc.
2. Refl. A se dedica, a se consacra. [
Pr.:
-fi-e-] –
Ngr. afierono (
aor. afierosa).
afierosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)afierosí (a ~) (
înv.)
(-fi-e-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. afierosésc, imperf. 3
sg. afieroseá; conj. prez. 3
să afieroseáscăafierosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (
Înv.)
1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc.
2. Refl. A se dedica, a se consacra. [
Pr.:
-fi-e-] — Din
ngr. afiéroso (
aor. lui
afieróns).
afierosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)afierosì v.
1. a sfinți, a închina (un ce sacru sau profan);
2. fam. a risipi:
să-mi afierosească averea AL. [Gr. mod.; sensul 2 se rapoartă la întrebuințarea profană a cuvintelor sacre].