afazic - explicat in DEX

afazic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj. s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique.

afazic (Dicționar de neologisme, 1986)
AFÁZIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de afazie. [< fr. aphasique].

afazic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AFÁZIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de afazie. (< fr. aphasique)

afazic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj. De afazie, privitor la afazie. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de afazie. – Fr. aphasique.

afazic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*afázic, -ă adj. și s. (d. afazie). Bolnav de afazie.

afazic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; adj. f., s. f. afázică, pl. afázice

afazic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. — Din fr. aphasique.