afanisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AFANISÍ, afanisesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A nimici, a prăpădi. –
Ngr. afanizo (
aor. afanisa).
afanisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)afanisí (-sésc, -ít), vb. – A nimici, a anihila, a distruge. –
Var. afinisi. Ngr. ἀφανίζω, aorist ήφἀνιρα (Gáldi 139). –
Der. afaniseală, s. f. (nimicire). Pentru
var.,
cf. Graur,
BL, IV, 65.