aerator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [
Pr.:
a-e-] – Din
fr. aérateur.aerator (Dicționar de neologisme, 1986)AERATÓR s.n. Dispozitiv folosit pentru aerație. ♦ Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afinarea amestecului de formare. [< fr.
aérateur].
aerator (Marele dicționar de neologisme, 2000)AERATÓR s. n. 1. aparat pentru aerație. 2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare. (< fr.
aérateur)
aerator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. – După
fr. aérateur.aerator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aeratór s. n.,
pl. aeratoáreaerator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AERATÓR, aeratoare, s. n. Afânător. [
Pr.:
a-e-] — Din
fr. aérateur.