adulmecător - explicat in DEX

adulmecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADULMECĂTÓR, -OÁRE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin. – Adulmeca + suf. -ător.

adulmecător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADULMECĂTÓR, -OÁRE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin, ager. – Din adulmeca + suf. -(ă)tor.

adulmecător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adulmecătór (rar) adj. m., pl. adulmecătóri; f. sg. și pl. adulmecătoáre

adulmecător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adulmecător a. care adulmecă.

adulmecător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADULMECĂTÓR, -OÁRE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin. — Adulmeca + suf. -ător.