adulator - explicat in DEX

adulator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj. s. m. și f. (Persoană) care adulează; lingușitor. – Din fr. adulateur, lat. adulator.

adulator (Dicționar de neologisme, 1986)
ADULATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Lingușitor. [Cf. fr. adulateur].

adulator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADULATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. lingușitor. (< fr. adulateur)

adulator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care adulează. – Fr. adulateur (lat. lit. adulator).

adulator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adulatór, -oáre s. și adj. (lat. adulator). Lingușitor.

adulator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adulatór adj. m., s. m., pl. adulatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. adulatoáre

adulator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adulator m. lingușitor josnic.

adulator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care adulează; lingușitor. — Din fr. adulateur, lat. adulator.