adulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADULÁȚIE, adulații, s. f. Adulare. – Din
fr. adulation, lat. adulatio.adulație (Dicționar de neologisme, 1986)ADULÁȚIE s.f. Lingușire, flatare, adulare. [Gen.
-iei, var.
adulațiune s.f. / cf. fr.
adulation, lat.
adulatio].
adulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADULÁȚIE s. f. adulare. (< fr.
adulation, lat.
adulatio)
adulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aduláție (-ți-e) s. f.,
art. aduláția (-ți-a), g.-d. art. aduláției; pl. aduláții, art. aduláțiile (-ți-i-)adulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADULÁȚIE, adulații, s. f. Adulare. — Din
fr. adulation, lat. adulatio.