adula - explicat in DEX

adula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil) – Din fr. aduler, lat. adulari.

adula (Dicționar de neologisme, 1986)
ADULÁ vb. I. tr. A linguși, a flata în chip josnic, servil pe cineva. [< fr. aduler, cf. lat. adulari].

adula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADULÁ vb. tr. a linguși, a flata în chip servil. (< fr. aduler, lat. adulari)

adula (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). – Fr. aduler (lat. lit. adulari).

adula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adulá (a ~) vb., ind. prez. 3 aduleáză

adula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil). — Din fr. aduler, lat. adulari.