aductor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADUCTÓR, aductori, adj.m. (În sintagma)
Mușchi aductor = mușchi
2 care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. – Din
fr. adducteur, lat. adductor.aductor (Dicționar de neologisme, 1986)ADUCTÓR adj. (
Despre mușchi) Care apropie un membru de corp sau două organe unul de altul. [< fr.
adducteur, cf. lat.
ad – spre,
ducere – a duce].
aductor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADUCTÓR adj., s. m. (mușchi) care produce aducție (1). (< fr.
adducteur, lat.
adductor)
aductor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADUCTÓR, aductori, adj.m. (În
expr.)
Mușchi aductor = mușchi care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. –
Fr. adducteur (
lat. lit. adductor, -oris).
aductor (Dicționaru limbii românești, 1939)*aductór, -oáre adj. (lat.
adductor. V.
abductor).
Anat. Care apropie de corp părțile de care e legat:
mușchĭ aductorĭ.aductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aductór adj. m.,
pl. aductóriaductor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADUCTÓR, aductori, adj. (În sintagma)
Mușchi aductor = mușchi
2 care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. — Din
fr. adducteur, lat. adductor.