adorabil - explicat in DEX

adorabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADORÁBIL, -Ă, adorabili, -e, adj. Plin de farmec; fermecător, încântător, minunat. – Din fr. adorable, lat. adorabilis.

adorabil (Dicționar de neologisme, 1986)
ADORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de adorat; fermecător. [Cf. fr. adorable, it. adorabile, lat. adorabilis].

adorabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADORÁBIL, -Ă adj. vrednic de adorat; fermecător; admirabil. (< fr. adorable, lat. adorabilis)

adorabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADORÁBIL, -Ă, adorabili, -e, adj. Plin de farmec; fermecător. – Fr. adorable (lat. lit. adorabilis).

adorabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adorábil, -ă adj., (lat. adorabilis). Vrednic de adorațiune.

adorabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adorábil adj. m., pl. adorábili; f. adorábilă, pl. adorábile

adorabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adorabil a. demn de a fi adorat.

adorabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADORÁBIL, -Ă, adorabili, -e, adj. Plin de farmec; fermecător, încântător, minunat. — Din fr. adorable, lat. adorabilis.