adora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADORÁ, adór, vb. I.
Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva.
2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din
fr. adorer, lat. adorare.adora (Dicționar de neologisme, 1986)ADORÁ vb. I. tr. 1. A iubi foarte mult, fără limite.
2. A slăvi, a diviniza; a venera (o divinitate). [< fr.
adorer, cf. it., lat.
adorare].
adora (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADORÁ vb. tr. 1. a iubi foarte mult, fără limite. 2. a diviniza; a venera. (< fr.
adorer, lat.
adorare)
adora (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADORÁ, adór, vb. I.
Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, a avea un cult pentru cineva sau ceva.
2. A slăvi o divinitate. –
Fr. adorer (
lat. lit. adorare).
adora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADORÁ, adór, vb. I.
Tranz. 1. A iubi cu pasiune, a avea un cult pentru cineva sau ceva.
2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din
fr. adorer, lat. adorare.adora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
adórăadorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)adorà v.
1. a se închina lui D-zeu;
2. a avea un fel de cult pentru cineva, a iubi cu pasiune:
el își adoră copiii.