adorare - explicat in DEX

adorare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADORÁRE s. f. 1. Faptul de a adora; adorație. 2. Slăvire (a unei divinități); venerare, cinstire, divinizare. – V. adora.

adorare (Dicționar de neologisme, 1986)
ADORÁRE s.f. Faptul de a adora; adorație. [< adora].

adorare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADORÁRE s. f. Faptul de a adora; iubire sau admirație nemărginită, divinizare. ♦ Cult, venerație, slăvire.

adorare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adoráre s. f., g.-d. art. adorắrii

adorare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADORÁRE s.f 1. Faptul de a adora; adorație. 2. Slăvire (a unei divinități); venerare, cinstire, divinizare. — V. adora.