adorație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADORÁȚIE s. f. Adorare. – Din
fr. adoration, lat. adoratio.adorație (Dicționar de neologisme, 1986)ADORÁȚIE s.f. Dragoste, iubire nemărginită. ♦ Cult, venerație pentru o divinitate; adorare. [Gen.
-iei, var.
adorațiune s.f. / Cf. fr.
adoration, it.
adorazione, lat.
adoratio].
adorație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADORÁȚIE s. f. iubire, admirație nemărginită. ◊ divinizare, venerație. (< fr.
adoration, lat.
adoratio)
adorație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADORÁȚIE s. f. Adorare. –
Fr. adoration (
lat. lit. adoratio, -onis).
adorație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adoráție (-ți-e) s. f.,
art. adoráția (-ți-a), g.-d. adoráții, art. adoráțieiadorație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADORÁȚIE s. f. Adorare. — Din
fr. adoration, lat. adoratio.