adopta - explicat in DEX

adopta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. 3. A accepta ceva în urma unui vot. – Din fr. adopter, lat. adoptare.

adopta (Dicționar de neologisme, 1986)
ADOPTÁ vb. I. tr. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a fi al cuiva. ♦ A alege cu predilecție, a admite. ♦ A accepta (prin vot). [P.i. adópt, 3,6 -tă, conj. -te. / < lat. adoptare, cf. fr. adopter, germ. adoptieren].

adopta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADOPTÁ vb. tr. 1. a înfia un copil. 2. a-și însuși felul de a fi al cuiva. ◊ a alege cu predilecție. 3. a accepta (prin vot). (< fr. adopter, lat. adoptare)

adopta (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc; a accepta ceva în urma unui vot. – Fr. adopter (lat. lit. adoptare).

adopta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adoptá (a ~) vb., ind. prez. 3 adóptă

adoptà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adoptà v. 1. a lua de suflet, a înfia; 2. a alege cu preferință pentru sine, a-și însuși: a adopta o părere; 3. a admite, a primi: Camera a adoptat legea.

adopta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. 3. A accepta ceva în urma unui vot. — Din fr. adopter, lat. adoptare.