adonic - explicat in DEX

adonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADÓNIC, adonice, adj. (În sintagma) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Din fr. adonique.

adonic (Dicționar de neologisme, 1986)
ADÓNIC adj.n. Vers adonic = vers alcătuit dintr-un dactil și un spondeu sau troheu. [< fr. adonique, cf. lat. (versus) adonius].

adonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adónic (vers ~) adj. m.; pl. f. adónice

adonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADÓNIC adj. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil și un spondeu (sau troheu). (< fr. adonique)

adonic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADÓNIC, adonice, adj. n. (În expr.) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Fr. adonique (< gr.).

adonic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adónic, -ă adj. (lat. vérsus adónius). Metr. Vers adonic, vers latin orĭ grecesc compus dintr' un dáctil și un spondeŭ saŭ troheŭ.

adonic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adonic a. vers latin compus dintr´un dactil și un spondeu: el ar frânge ’n vers adonic limba lui ca și Horațiu EM.

adonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADÓNIC, adonice, adj. (În sintagma) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. — Din fr. adonique.