adopție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de
a adopta (
1); înfiere. [
Var.:
adopțiúne s. f.] – Din
fr. adoption, lat. adoptio, -onis.adopție (Dicționar de neologisme, 1986)ADÓPȚIE s.f. Faptul de a adopta (
1); act prin care se adoptă un copil; înfiere. [Gen.
-iei, var.
adopțiune s.f. / cf. lat.
adoptio, fr.
adoption].
adopție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adópție (-ți-e) s. f., art.
adópția (-ți-a), g.-d. art.
adópției; pl.
adópții, art.
adópțiile (-ți-i)adopție (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADÓPȚIE s. f. faptul de a adopta (1); înfiere. (< fr.
adoption, lat.
adoptio)
adopție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de
a adopta (
1); înfiere. [
Var.:
adopțiúne s. f.] –
Fr. adoption (
lat. lit. adoptio, -onis).
adopție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de a adopta (
1); înfiere. [
Var.:
adopțiúne s. f.] — Din
fr. adoption, lat. adoptio, -onis.