admitanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADMITÁNȚĂ, admitanțe, s. f. Nume dat fenomenului invers impedanței și definit ca mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare. – Din
fr. admittance.admitanță (Dicționar de neologisme, 1986)ADMITÁNȚĂ s.f. (
Electr.) Mărime egală cu inversul impedanței unui circuit. [< fr.
admittance].
admitanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADMITÁNȚĂ s. f. mărime inversă impedanței unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl.
admittance)
admitanță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADMITÁNȚĂ, admitanțe, s. f. Mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu inversul impedanței. – Din
fr. admittance.admitanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)admitánță s. f.,
g.-d. art. admitánței; pl. admitánțe