admisiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADMISIÚNE, admisiuni, s. f. 1. Intrare dirijată a unui fluid într-o mașină care transformă o formă de energie în altă formă de energie.
2. Fază a ciclului de funcționare a unor mașini, efectuată în timpul intrării agentului motor în mașină. [
Pr.:
-si-u-. –
Var.:
admísie s. f.] – Din
fr. admission, lat. admissio, -onis.admisiune (Dicționar de neologisme, 1986)ADMISIÚNE s.f. I. Admitere.
II. 1. Intrarea unui agent motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează.
2. Porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru. [Pron.
-si-u-, var.
admisie s.f. / cf. fr.
admission, lat.
admissio].
admisiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADMISIÚNE s. f. 1. intrare a agentului motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează. 2. porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru. (< fr.
admission, lat.
admissio)
admisiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADMISIÚNE, admisiuni, s. f. 1. Intrare dirijată a unui fluid într-o mașină care transformă o formă de energie în altă formă de energie.
2. Fază a ciclului de funcționare a unor mașini care transformă o formă de energie în altă formă de energie. [
Pr.:
-si-u-] –
Fr. admission (
lat. lit. admissio, -onis).
admisiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADMISIÚNE s. f. v. admisie.admisiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*admisiúne f. (lat.
admissio, -ónis. V.
misiune). Acțiunea de a admite saŭ de a fi admis.
admisiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)admisiune f. primire.